E limpede ca și adulții au nevoie de povesti. Numai ca zânele lor și-au scurtat rochiile, și-au tăiat parul care le ajungea cândva la călcâie și au învățat sa fie femei, ceea ce e mult mai complicat și mai periculos decât meseria de zâna. Un mănunchi de istorii cu femei așadar, spuse simplu, captivant, de un povestaș a cărui viata seamăna ca doua picături de roua cu a lui Mircea Cărtărescu. In fiecare poveste e un sâmbure de neobișnuit care sta ascuns in carnea obisnuitului, in “ordinar” o samanta de extraordinar care da rod epic. Un omagiu (adesea in sensul cel mai concret, erotic, al cuvantului) adus femeilor “pentru ca sunt femei”.
• Nu poţi face nimic ca să ai stil. Pentru că stilul nu îl ai, ci îl eşti.
• Cred, pur şi simplu, că sexul însoţit de intimitate este mai bun decât cel fără intimitate.
• Dragostea ca sentiment este uneori un inhibitor al sexualităţii, iar fidelitatea devine greu de suportat în pat. Sexul implică o profundă îngustare a conştiinţei, o coborâre adânc sub convenţiile sociale şi etice, o eliberare de tabu-uri, de dezgust, o căutare a plăcerii în interzis şi perversiune. Dragostea, cu puternica ei componentă culturală, tinde şi ea să fie înlăturată în cele mai intense momente ale actului sexual, ca parte a carapacei cerebrale ce ne acoperă nuditatea.
• Cred că sunt ţicnit: uneori iubesc câte un tablou atât de tare, încât literalmente îmi vine să dau spargere la muzeu şi să plec cu el.
• Azi ştiu că a fi matur, a fi om întreg, nu înseamnă altceva decât a înţelege că eşti rău, fundamental şi dincolo de orice altceva.
• Nu putem şti niciodată cum vede lumea altcineva: poate că tu vezi albastru un lucru pe care eu îl văd roşu, dar, fiindcă tu numeşti acea culoare tot roşu, nu voi afla niciodată ce vezi tu cu adevărat...
• Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut ca să mă găsesc: faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că deja m-am găsit.
• Oamenii au uitat cu totul că li s-a făcut un dar copleşitor: cel de a exista în minunea lumii, de a fi vii, de a fi conştienţi de sine. Ei nu-şi mai pun niciodată întrebări ca: de fapt, cine sunt eu? Ce rost am pe lume? Oare mi s-a dat minunea că pot vedea şi auzi doar ca să fiu şofer de autobuz sau să fac reclame? Oare n-am să mor fără să fi făcut nimic pe lumea asta ?
• Iar la mare nu fac dragoste decât o singură dată, de obicei în ultima noapte, cu o femeie pe care-abia o cunosc, mereu alta şi de fapt întotdeauna aceeaşi, pentru că ea pentru mine este doar marea.
