...pe atunci cind toti erau fericiti..

Era pe atunci cind soarele aluneca pe tenul ei transparent .El fiind vrajit de rotungimea formelor ei.
Era pe atunci cind alaturi ii era acea fiinta plina de stralucire pe care nu le intilnesti decit in romane.
Era pe atunci cind farmecele domoleau valurile marii,mingierile din privire.
Atunci nodurile existau pentru a fi deznodate.
Atunci cind instinctul libertatii ii fascinau si inspaimintau ,deopotriva.
Atunci cind starea trairilor din plin razbatea prin toti porii.
Era pe atunci cind libertatea se simtea in adierile de vint.
Cind orice cuvint suna precum o melodie armonioasa.
Cind existau acea ametiala de pasiune.
Cind mementele placerii erau nelimitate.
Era pe atunci cind firele de par straluceau la soare,
Era pe atunci cind nisipul de sub picioare era arzator.era pe atunci cind existau intrebari ca unele raspunsuri.
era pe atunci cind perfectiunea domnea in orice molecula.
era pe atunci cind esenta frumusetii se revarsa
Era pe atunci cind pictorii desenau buline arse de dor.
era pe atunci cind nivele nu existau
Era pe atunci cind balantele erau echilibrate si exacte,
era pe atunci cind algebra era sora cu istoria.
era pe atunci cind pe Irishca o iubea shi matematica.
Era pe atunci cind zilele saptaminii erau doar simbata si duminica
Era pe atunci cind nu existau taine.
Era pe atunci cind oamenii shtiau care e punctul final al infinitului,atunci cind oamenii shtiau ce se ascunde in univers.
Pe atunci era doar fericire!